Te-am pierdut...sau mai bine zis: M-ai pierdut!

Te intrezaresc printre crengile salcamilor batrani,

Ma privesti fix in ochi asteptand parca pierirea,

Sunt prada ochilor tai adanci si pagani,

Stiu, e vina mea ca ti-am daruit iubirea.

M-afund in drama cazutilor ingeri,

M-afund In povestea noastra de amor,

Si-aud din lungi conversatii rasfrangeri,

Sunt umila-n fata ta, ochii mei cersind ajutor.

Sunt neajutorata fara mainile inconjurandu-mi trupul,

Si inca implor intoarcerea ta in visul meu sarac,

Nici vara nu mai e aceasi, nu mai e acelasi apusul,

De cand tu ai plecat, cosandu-mi buzele, tac.

M-ai vrut pentru o vara, pentru un anotimp anost,

Ai vrut sa fiu a ta, si totusi m-ai alungat in amintire,

Cuvantul dragoste pentru tine nu a existat, si nu cred ca mai are rost,

Sa-ncerc sa iti explic termenul iubire…

Scriu versuri in neant si-adesea ma pierd ratacind,

Intr-un infinit de sensuri absurde, cuvinte desarte,

Nu vreau sa cred ca mi-am pierdut o vara iubind,

Si ca m-am innecat in promisiuni si cuvinte moarte.