Cerul mi te-a furat, lăsând în urma muza.

Te-am  căutat, când cerul s-a sfărâmat în cioburi sângerândă,

Te-am iubit atunci când totul s-a pierdut într-un coşmar anost,

Am fugit dupa visele noastre, aşteptând o a doua rundă,

Dar astrele niciodată nu vor mai fi ceea ce cândva au fost.

Şi ploaia ne scria romane ce se scurgeau în şiruri d-amor,

Ne iubeam sub o umbrelă roşie, pictată cu dragoste curată,

Într-o zi de mai, mi-ai înmânat aripile şi m-ai învăţat să zbor,

Şi de-atunci , nimic nu a mai fost ca altădată.

Am cutreierat cerul în lung şi-n lat, visând iubindu-ne sub lună,

Ne-am contopit într-un gând efemer al vieţii de dincolo de nori,

Ţi-am dăruit dragoste curată şi-un borcan mare cu amintiri împreună,

Şi sper, iubire, că ţie niciodată nu ţi-a fost dat să mori.

Ţi-am oferit milioane de cuvinte aranjate-n poeme dulci,

Mi-ai oferit inspiraţie şi-o inimă nebună după dragoste,

Tu ai putut să-mi oferi mult mai mult decât poţi să duci,

Mi-ai dăruit cheia spre o lume de poveste.