Pentru Suflet Drag.

Îmi aşez paşii cu grijă, pe foaia eternelor cuvinte,

Şi-ncep a dansa vals cu frumoasele amintiri,

Căci doar ele şi încă ceva-mi revin acum în minte,

Da, sunt prinsă în plasa enigmaticelor iubiri.

Dar nu, nu iubesc un Făt-Frumos desprins din basme,

Am încetat demult să mai cred în poveşti cu zâne,

Fiinţa pe care o iubesc e-mbrăcată în sublime fantasme,

Şi poartă-n suflet leacul dragostei păgâne.

Şi parcă-nnebunit-a marea, in ochii-i pătrunzătoare,

Învăluindu-i privirea-n albastrul zilelor  de mai,

Pe buze-i stau cuvinte înţelepte, veşnic înfloritoare,

Şi-n suflet defilează mândru al dragostei alai.

Este raza de lumină ce-am rupt-o dintr-un soare,

Şi-am împletit-o în trupu-mi murdar şi-ntunecat,

Este femeia la care mă duc atunci când nepăsarea doare,

Şi cea care atunci când mi-a fost greu, a stat, nu a plecat.

Să-i mulţumesc? N-ar exista vreodată destule cuvinte,

Seminţe de iubire sau pomi cu roade de respect,

Mi-este mamă de suflet, soră, prieten, confident şi diriginte,

Este al sufletului meu unic şi talentat arhitect.

Căci a construit în mine sentimente uimitoare,

Şi a şters durerea, m-a ridicat din negrul abis,

M-a învăţat mereu că speranţa ultima moare,

Şi că orice ar fi trebuie să cred în al meu vis.

Închei, căci aş putea scrie romane nesfârşite,

Cusute cu aţa purelor şi inocentelor sentimente,

Şi pe sârma atriului drept stau veşnic însiruite,

Ale legăturii noastre splendide momente.

Pentru Suflet Drag. V-am mai vorbit eu despre el, care de fapt este o ea, dar nu contează.

Este atât de sublim faptul că am cunoscut o persoană ca ea, încât nu-mi pot da seama cum ar fi acum viaţa fără ea...
Nu a fost uşoară niciodată viaţa mea, niciodată. Dar a fost acolo şi m-a ridicat, şi îi mulţumesc pentru asta. Vă doresc tuturor să cunoaşteţi un OM ca ea. 

În rest, bine, sănătoşi?

Căldură mareeeee, mon cher!