Ficţiune

 

În primul rând, scuzaţi-mi lipsa , dar am fost plecată şi din păcate voi pleca din nou vineri pentru vreo 8 zile. Sper să am net, dar nu promit nimic.;;) Mulţumesc enorm celor care trec pe aici, rupându-şi din preţiosul lor timp câteva minute pentru a-mi citi poezioarele, care nu sunt chiar atât de bune precum ziceţi voi dar, daca asta este părerea majorităţii voi încerca să mă obişnuiesc cu ideea:)) Cât am fost plecată am compus un poem care mi-a venit aşa, dintr-o prostioara, un singur cuvânt: fictiune. Sper să vă placa!:)

Iubesc o tristă şi sumbră ficţiune,

Ce-mi scrie-n suflet romane de amor,

Iubesc o ilara şi ilustră minune,

Ce-neamnă creionul spre versuri în zbor.

Scris-am în amintiri poeme, suspinândă,

M-am înecat cu glasuri din ecoul iubirii,

Mi-a cântat marea, lumina m-a îndrumat blânda,

Şi astfel ajuns-am să înot în oceanul amăgirii.

Conştientă mi-e inima că zeul mi-e fictiv,

Dar totuşi, nu mă pot abţine să nu idolatrizez,

Povestea vieţii mele are doar un fir narativ,

Acela ca eu, prin el, iubirea să reinventez.