Mânerele băncii
pătate de noi îţi suspinau nemurirea. Lemnul, asemeni trupului meu, era tatuat
cu amintirea ta pustie. Pe aleea noastră nu cântă păsări, ci doar vântul se mai
gândeşte să-ţi şuiere chemarea.
Ai muşcat cu
aviditate din mine şi mi-ai cusut dragostea ta nocivă pe gene. Acum sunt prea
grele şi nu mai pot ţine ochii deschişi, dar poate că-i mai bine. Sunt prea
oarbă ca să-ţi văd chipul maltratat de minciună atunci când îmi spui că-ţi pare
rău.
Tu nu exişti,
acum, eşti doar o briză a nopţii de august în care eu îmi scriu patimile. A mai
trecut o lună, iar buzele-mi sunt tot mai uscate de lipsa iubirii tale.
În borcanul cu
vise pe care-l ţin ascuns în cămara sufletului tu nu te mai afli. Ai aluncat
pe-o rază de realitate şi te-ai făcut praf. Praf de stele.
Galaxia te aşteaptă.
Du-te. Întreg pământul îţi clatină nemurirea, nu mai fii egosit. Nu mă mai
chinui, nu mă mai bântui. Pleacă.
Te urăsc dar
totuşi...
Totusi continui să-ţi scriu, să-ţi împletesc melodice rânduri,
Căci iubesc o fantasmă a iubirii tăiate de lama nepăsării,
Tu nu mă poţi iubi trupeşte dar în ale mele ilustre gânduri,
Tu mă porţi pe aripi de vis şi-apoi c-un zâmbet mă dai uitării.
August mi-a topit în vene un strop de vin amestecat cu tristeţea neputiinţei.
Voi ce faceţi?
Nu transforma ceea ce cândva ai iubit în ceea ce acum urăști. Nu regreta, dar nici nu schimba ceva ce cândva îți era drag :)
RăspundețiȘtergeresUPERB...NU STIU SA EXPLIC DAR AM SIMTIT CUVINTELE TALE...am simtit ceva de neexplicat...niste fiori...habar n-am....
RăspundețiȘtergereDoamne!!! Cat de frumos! Daca nu scoti un volum cu creatiile tale, jar mananci! Sper ca m-am facut inteleasa. :>
RăspundețiȘtergereCriss
August asta e vinovatul,ar trebui sa-l pedepsim,cum poate el sa iti aduca tristete in vene?Daca nu ar fi spus acele cuvinte Diana in comentariul sau,ar fi fost ceea ce ti-as fi spus eu,dar nu o sa repet ceva ce deja s-a zis.
RăspundețiȘtergereCat despre ce fac eu,traiesc si incerc sa pastrez din amintiri doar ce imi aduce zambetul pe buze.
Superbă postarea!
RăspundețiȘtergereMă regăsesc.
Cât despre august,mereu mi-a adus disperarea...
Frumoasa iubire de august. Trista, dar nostalgica in acelasi timp, ducandu-ne cu gandul la povestile de odinioara cu tineri indragostiti tinandu-se de mana prin parc si asezandu-se pe o banca ce le poarta de atata timp istorioara adolescentina. Mai rau este cand nu putem sa-i dam drumul si sa mergem mai departe, asa cum si celalalt o face la randul sau, riscand sa para nemilos si "nemuritor" in frumusetea sa rece care ramane in amintirea noastra vesnica. Vezi tu, cea mai mare greseala este sa ne intoarcem mereu la ceea ce a fost. De ce sa nu privim catre viitor? Poate ne aduce ceva mai bun.
RăspundețiȘtergereIn plus, august abia a inceput..:)
Ultimele randuri m-au lasat fara cuvinte.. :(
RăspundețiȘtergereÎn august mă pregătesc pentru octombrie...
RăspundețiȘtergereMă pregătesc pentru viață...
Mai frumos nici nu se putea.Esti minunata iti exprimi starile destul de patrunzator.Imi pare rau ca aceasta poveste a avut un sfarsit nostalgic.Important e sa nu urasti asa cum ti-ai propus.Fii fericita ca s-a inamplat,dar nu incerca sa-i uiti pe cei care au fost candva langa tine.Te astept pe la mine. :*
RăspundețiȘtergere