Priveşte, iubite....

Priveste, iubite, afara-I aproape toamna si cerul plange,

Iar noi stam imbratisati si ne sarutam cu foc,

Se joaca piesa noastra, natura-ntreaga se stinge,

Şi noi ne contopim gandurile si trairile la un loc.

Priveşte, iubite, doar noi mai suntem vii acum,

Şi dragostea ce-o purtăm veşnic amândoi,

Nu-i aşa că pare mult mai simplu acest drum,

Când suntem un întreg, fără a mai fi doi?

Priveşte, iubite, cum se joacă mâna ta prin ale mele vene,

Şi-ndreaptă sângele spre inima-mi încalzită de amor,

Cum se prelinge ploaia pe ale mele senine gene,

Iar noi constrium  lumea noastră în care visele nu mor.

Iubitul meu, azi m-am lipit de corpul tău fierbinte,

Şi te-am iubit sub salcâmii înnebuniţi de ploaie,

Eşti vis, zeu, eşti gândul ce predomină  în a mea minte,

Eşti singurul vers pe care l-am înşirat azi pe astă foaie…

^_^ Printre puţinele mele poezii de dragoste vesele ^^.

Nu e cine ştie ce, dar m-a lovit inspiraţia din nou şi am zis să pun pe blog şi poezii scrise mai instant, la impuls. Şi eu care mă gândeam să mă las de blog:-"...