Şi te-am uitat acolo...cu muza undeva în cutia visurilor şi a amintirilor. Te-ai blocat şi nu mai poţi ieşi, iar eu am piedut cheia ce desfăcea valul de mister ce-nconjoară acea cutie sacră. Aştept o minune, căci îmi place să cred că minunile există.

P.S: Muză bolnavă...gânduri sufocate şi nimic mai mult decât o inimă închisă în zăbuşeala zilelor interminabile de august. Te chem, septembrie! De ce nu mă auzi?