Plumb şi toamnă.

Imi cade brumă şi văl de ceaţă peste genele-mi adormite,

Nori grei de plumb atârnă pe şoaptele-mi împietrite.

Te-ai lipit de mine, toamnă, prin vene tristeţe mi-ai presărat,

Să-mi revină-n minte fragmentul de iubire demult uitat.

În mâinile de ger şi de vânt cu sânge impregnate,

Ţin azi sufletul mototolit de cuvinte cu ură presărate.

Din piept picură pe asfalt sânge şi vise făcute scrum,

Mai fac un pas, şi încă unul, nu mă mai pot întoarce acum.

Te las, fericire,  te las cu bine şi sper că nu ne vom revedea,

Că mă voi îneca în emoţii  şi va ploua în culori la moartea mea.

Închin acum un ultim sărut de rămas bun lumii vii,

Fiţi fericiţi, iubiţi şi amintiţi-vă să fiţi pentru un minut copii.

Thanks pentru vizite dragilor! Nici nu  aveti idee cat bine imi faceti cand intru pe blog si vad ca cineva se mai indura sa treaca si pe aici...

Va pup . Love>:D<