Dragoste nocivă. La revedere

Ţi-am spânzurat în pod cea din urmă amintire ce-o aveam,

Şi-am lăsat să curgă vise şi emoţii în neştire din trupu-ti muribund,

Am obosit să tot fug după himera nestatornică ce-o doream,

Mii de kilometrii de vene ş-apoi să revin cu-n vers, un rând.

Un abis şi-o şoaptă ne-a despărţit sublimul destin.

Azi, prin ochii mei de criminală trec imagini fugitive,

Te-am omorât pentru a mă scăpa pe mine de un chin,

De dorinţe absurde şi acte teatrale mult prea fictive.

Acum lasă-mă, te rog, s-o iau de la capăt de-oi putea,

Nu veni noaptea în gând să-mi bântui sufletul amorţit,

Căci ştii bine că nu voi putea nicicând să-ţi uit iubirea,

Nici visul ce era atât de aproape de a fi împlinit...

Not so good.