joi, 30 august 2012

Tu treci prin mine.

Hello, dragilor.
Am fost lovită rău de inspiraţie ieri aşa că am nişte materiale de împărtăşit cu voi.



Tu treci prin mine şi laşi urme,
Căci paşii-ţi sunt pătaţi de moarte,
Şi gândurile-ţi umblă în turme,
Tu treci prin mine şi te duci departe.

Tu treci prin mine şi porţi războaie,
Căci eu sunt o luptă căzută în viaţă,
Şi spada-ţi mă taie şi sânge şiroaie,
Tu treci prin mine ca vântul prin ploaie.

Tu treci prin mine şi mă ucizi uşor,
Căci eu să mai lupt nu am putere,
Şi eu sunt dovada că timpu-i muritor,
Tu treci prin mine spre paturi efemere.

Aştept păreri, fiecare comentariu îmi face ziua mai frumoasă!!
Vă pup şi îmbrăţişez!

And, remember! You are the most beautiful person in the world.

marți, 28 august 2012

Cădere.

Mda, nu-mi cer scuze pentru absenţă.
Nepoliticos, nu?
Am fost prinsă în toamna asta prematură ce mi-a intrat în trup şi-n gând şi refuză să mă lase să trăiesc. Îmi pare rau, dragilor, serios. Dar mă revanşez.


Mi-am strâns genunchii la piept şi am ţipat.
-ecou.
Din străfundul pustiului negru mi s-a întors ţipătul şi a săpat în mine un şanţ. Ha, care va să zică acum am canalizare pentru toate lacrimile ce s-au scrus şi se vor scurge. Super, măcar aşa ştiu că nu voi muri înecata cu rezultatele propriilor patimi.
Am geamul deschis larg şi pe sub tricou mi-a intrat un fir de răcoare. E deja toamnă. Desi calendarul mai arată două zile de vară, în sufletu-mi se clatină o toamnă grea şi pustie. Mda, nu că ar fi existat vreo vară.
Închid ochii.
E nergu. E vidul tuturor durerilor mele. E infernul în care am căzut când viaţa mi-a dat ultimul  şut.  Si m-am dus adânc, adânc, în iadul ăsta al cuvintelor. Mă doare nergul. Mă doare pentru că este doliul ce-l port în aminitrea a ceea ce obişnuiam să fiu cândva. Îmi torn un pahar de vise şi-mi aprind o ţigară prafuită de amintire. Nu pot să rup lanţul ce mă tine captivă în trecut, căci mi-e teamă de un prezent mai dureros. Nu mai cred în speranţă.



 p.s:
E dimineaţă iară, ai ochii rosşi şi un zâmbet frânt,
Sleită de puteri asşerni paşii pe acelaşi pământ,
Tu nu mai speri, că speranţa e scursă în timp,
Şi trăieşti iar şi iar acelaşi groaznic anotimp.



Închei.
Să aveţi parte de soare pe strada vieţii.

[ Dacă vreţi continuarea la strofă, let me know.]

luni, 13 august 2012

Călcând pe urmele vremurilor apuse.


Hello, dragilor! Am venit, în sfârşit ( vă rooog, aveţi milă, am avut nişte stări de profundă lene care necesitau stat degeaba cât cuprinde) cu postarea în care voi pune câte o strofă din fiecare poezie de a mea postată pe blog, din 2010 până acum. Vă spun de acum că am pus strofele total random, doar cronologia este aceaşi. Adică n-am luat prima sau a doua strofă din fiecare, pur si simplu am luat strofa care mi s-a părut mai reprezentativă. 
               M-am distrat să văd cât de mult am evoluat (zic eu) şi ce naive şi infantile-mi erau poeziile la început. Să-i dăm, aşadar, drumul! A, postarea va fi în mai multe părţi pentru ca în total sunt 66 de poezii. Prima parte e cu poeziile mele din 2010. Sunt puerile, dar de suflet.

Prima e Chitaristul, am postat-o pe 20 decembrie 2010 şi era cred că una din poeziile mele preferate ( ăă?!) 
 
Strofă: Avea ochii trişti, sinceri pan’ la moarte,
 Şi privea sub ale sale grele pleoape,
 Mâna lui muncită, cânta la chitară,
 Chipu-i expresiv, în zorii de seară,                                           
 Se stinge uşor, precum lumina lumânării,
 Poate chiar odată, cu întunecimea zării


A doua este „Îngerul nopţii” şi este atââââââââââââât de lungă şi mi-a fost atââââât de greu să aleg ceva. Mă rog, e postată tot pe 20 dec. 2010
Strofă:  Nu pot să trădez iubirea ce în inima mea îşi are casă,
 Nu pot uita clipele în care te întâmpinam bucuroasă,
 Poeziile ce le împărtăşeam cu tine,
 Gândurile adolescentine
 Săruturile la miez de noapte,
 Nopţile în care te aveam aproape,
 Ochii tăi de smarald,
 Sufletul tău cald.



Asta mi-a plăcut mult atunci. Simbol de dragoste, postată tot pe 20.


Strofă: 
 Cu lacrimi în ochi privesc acum,
 Trandafirul roşu, uscat, mort ce pe masă zace,
 Şi gândul, şi inima îmi tace.
 Ai trădat iubirea, ai uitat trăirea,
 Ţi-ai bătut joc de ale mele sentimente,
 Ai înşelat ale dragostei elemente.
 
A patra este „Amor” şi e postată tot pe douăzeciJ
Strofă: Dar cand cerul se lumineaza,
Tu dispari precum fiorul,
Starea vietii-mi intristeaza,
Tu,tu mi-ai tradat amorul...


A cincea este „val” şi e postată, ia ghiciţi, pe douăzeci.
Link: http://ink-heart-for-poem.blogspot.ro/2010/12/val.html
Strofă: In zadar ai realizat, apoi, ca nu te-am tradat,
In zadar vii acum, crezand ca drama am uitat,
Am fost naiva, m-am scufundat in sufletul tau,
Insa am invatat ca orice parte buna, are si ceva rau.


Următoarea este „oare” . O poezie cu o poveste atât de lungă...
Link: http://ink-heart-for-poem.blogspot.ro/2010/12/oare.html
Strofă: Te iubesc, inger pustiu,
Revino din lacrima, renaste-te viu,
De ce ai plecat?


A şaptea e „vis de iarnă”.
Strofă: Este un pastel rece ce domneşte,
Peste întregul nesfârşit de zăpadă,
Visul meu de iarnă nu se opreşte,
Până ce sclipirile nu vor înceta să cadă.

A opta, care e de fapt proză:
Postare: Inspir aer în plamani. Aer poluat de amintiri, fumat şi închis.
Stau pe banca noastră, cu mânere pe care rugina s-a instalat, paremi-se de ceva timp. E iarnă, ger cumplit, iar peisajul nu îmi inspiră deloc fericire sau stare de bine. E deprimant şi trist sa văd ca in jurul meu totul este mistuit de visul pierit doar cu o lună în urmă.


A nouaaa, şi ultima din luna decembrie respective anul 2010.

Postare: E mult fum în jur şi totul e de o neclaritate opacă. Aş vrea să muşc cu aviditate din trecut şi să înlătur părţile în care-mi mângâiai corpul şi îmi sărutai cu foc buzele, spundandu-mi că pentru tine sunt cea mai frumoasă din lume. Mă făceai să mă simt singura din lume şi poate asta m-a determinat să te iubesc până în măduva oaselor, şi ea distrusă acum.


Următoarea postare va cuprinde poeziile din 2011. 

Pupici şi sper că aveţi un sfârşit de vacanţă sublim!