joi, 22 decembrie 2011

Toarna-mi azur pe gene...


Toarna-mi azur pe gene si topeste-mi infinitu-n vene,
Ingheata-mi cuvintele pe buze si-apoi fura-le cu un sarut,
Ia-ma in brate si fa-mi pe chip angelice desene,
Si readu-mi  firul de iubire in negura pierdut.

Strecoara-mi in ganduri amintirile dragostei  tale,
Si prinde-ma de mana cand sunt gata sa cad in abis,
Hai sa semanam cu iubire a vietii noastre cale,
Si-apoi sa pictam in pastel unicul nostru vis.


Sarbatori fericite tuturor! Sa-mpletiti cu dragoste si bucurie sentimentele Sfintelor momente... 
Va pup si va multumesc pentru sustinere!!

joi, 15 decembrie 2011

Am orbit


Am orbit, pe dinauntru negrul imi mananca organele,
Se zbat in agonia-mi ganduri jalnice, mortuare,
Si-n sufletu-mi gol trec acum vesnice rafale,
Maturand de emotii ale trupului mizere trotuare.


In tropote de ploaie, plamanii inundati de lacrimi,
scancesc dupa fericire, dupa zilele cu soare,
Iar sangele-mi curat spala nesfarsite crude patimi,
Si-n mine un utltim fir de bucurie in taina moare.


Apa mistuieste totul, durerea-mi devine confident,
Ma-nec in orbirea-mi sufleteasca si tac, astept in mister,
Dar desi vreau sa evit asta e din ce in ce mai evident,
Existenta-mi pe pamant este doar un vis absent si efemer.

vineri, 25 noiembrie 2011

Amintiri....


“Dragă clepsidră ce-mi răstorni visurile la fiecare minut,
Eşti infinită şi totuşi atât de limitată-n spaţiu şi viaţă,
Te rog să te opreşti. Să am şansa să o iau de la început,
Inima mea să nu mai depindă de o fâşie subţire de gheaţă.”

În ecou de gânduri pustiite, un glas străpuns de fantezie:
“Fata dragă, în timp ce lacrimi izvorăsc din ochii tăi,
Alte suflete trăiesc în a fericirii absolute feerie,
Oprind timpul aş bifurca iubirea-n două căi,

Iubirea faţă de egoul ce creează emoţia-n noi,
Existentă pretutideni, fără excepţie în lume,
Si cea faţă de cei care ne sunt alături în vânt şi ploi,
Care în momentele grele vin fără să fie chemaţi pe nume.”

“Însă aşa de repede te scurgi! N-am timp…
Bucuriile trec, dar întoteauna părţile rele rămân,
Şi trece nelipsit anotimp după anotimp...
Iar eu încerc mereu renaşterea emoţiei s-o amân.

Mi-e greu, himeră! Mi-e aşa de greu să fiu eu,
În paradox cu tine, cu copilul ce-mi indundă privirea,
Încerc să fiu veselă şi să zâmbesc mereu,
Dar de fiecare dată vii tu: amintirea…”





vineri, 4 noiembrie 2011

Vise impregnate.


Dezlipit-am din suflet o ultima amintire ipregnata-n vise,
Si-am lipit-o pe un colt de stea ce l-am luat din univers,
Pentru un moment am simtit cum reinvie sperantele stinse,
Cum vantul imi sopteste cel din urma efemer vers.

Te-am iubit…galaxie alcatuita din crampeie de iubire,
Si-am crezut ca si tu ma vei iubi asemeni mie,
Dar n-a fost asa si iata-ma inecata-n propria simtire,
Acum sunt praf de stele, o umbra translucida aproape vie.

miercuri, 12 octombrie 2011


Erau zile de toamna tarzii…in care vantul imi era consort,
Cerul ma primea in bratele sale cenusii si grele lacrimand,
Iar eu, precum un prunc uitam de durerea ce-o port,
Si adormeam in fosnetul frunzelor ce se sting visand.        

Erau zile de toamna…in care mi-era greu si simteam ca mor,
Caci ma aflam in abisul neintelegerii, unde tristetea domnea,
Dar atunci ma prindea codru de aripi si ma invata iar sa zbor,
Ma primea la el nepasandu-I de infatisarea mea.

Erau zile de toamna…in care te iubeam si totul era perfect,
Soarele era inca pe cer si se juca cu sangele din venele noastre,
Dar apoi am aflat ca tu erai doar un vis mizer si defect,
Si-am cazut in infinit… iar acum te veghez dintre astre.

P.S: Multam pentru cele 20.000 de vizite! Crestem impreuna, dragilor>:d<

luni, 10 octombrie 2011

Plumb şi toamnă.


Imi cade brumă şi văl de ceaţă peste genele-mi adormite,
Nori grei de plumb atârnă pe şoaptele-mi împietrite.
Te-ai lipit de mine, toamnă, prin vene tristeţe mi-ai presărat,
Să-mi revină-n minte fragmentul de iubire demult uitat.

În mâinile de ger şi de vânt cu sânge impregnate,
Ţin azi sufletul mototolit de cuvinte cu ură presărate.
Din piept picură pe asfalt sânge şi vise făcute scrum,
Mai fac un pas, şi încă unul, nu mă mai pot întoarce acum.

Te las, fericire,  te las cu bine şi sper că nu ne vom revedea,
Că mă voi îneca în emoţii  şi va ploua în culori la moartea mea.
Închin acum un ultim sărut de rămas bun lumii vii,
Fiţi fericiţi, iubiţi şi amintiţi-vă să fiţi pentru un minut copii.

Thanks pentru vizite dragilor! Nici nu  aveti idee cat bine imi faceti cand intru pe blog si vad ca cineva se mai indura sa treaca si pe aici...

Va pup . Love>:D<

joi, 6 octombrie 2011

Dragoste nocivă. La revedere

Ţi-am spânzurat în pod cea din urmă amintire ce-o aveam,
Şi-am lăsat să curgă vise şi emoţii în neştire din trupu-ti muribund,
Am obosit să tot fug după himera nestatornică ce-o doream,
Mii de kilometrii de vene ş-apoi să revin cu-n vers, un rând.

Un abis şi-o şoaptă ne-a despărţit sublimul destin.
Azi, prin ochii mei de criminală trec imagini fugitive,
Te-am omorât pentru a mă scăpa pe mine de un chin,
De dorinţe absurde şi acte teatrale mult prea fictive.

Acum lasă-mă, te rog, s-o iau de la capăt de-oi putea,
Nu veni noaptea în gând să-mi bântui sufletul amorţit,
Căci ştii bine că nu voi putea nicicând să-ţi uit iubirea,
Nici visul ce era atât de aproape de a fi împlinit...


Not so good.