Să ne legăm visurile

 Vino,

 

 Leagă-te cu o panglică de mine. Simte-mi plăcerea şi ascultă-mi tăcerea. Alunecă-mi în gânduri şi hai sa ne împachetăm asemeni unei cutii de caodu. Ne legăm cu o panglică, cum am spus.

 

 

 -Roşie

             Neapărat roşie. Apoi să legăm panglica într-o fundă.

 

 -Mare.

             Foarte mare. În interiroul cutiei invizibile vom fi noi 2, ghemuiţi unul lângă altul, cu genunchii strânşi la piept. Zâmbim. Aşteptăm în tăcere sa ne despacheteze cineva şi să dezlege panglica ce ţine legată iubirea dintre noi doi.

 -Aşteptăm

             Oare mai e mult? Se clatină timpul şi gândurile-mi îngheaţă când îmi reamintesc ce ger cumplit e afară.

 

 -Nu contează.

 Mă lipesc de tine şi mă simt ca şi cum aş sta lipită de o sobă cu lemne. E bine. Mă lipesc de tine şi devenim un întreg. Perfecţiune. Apoi tu îţi lipeşti buzele de ale mele şi îmi furi sărutări scurte.  Ne strivim amândoi în speranţa să devenim un unic corp.

 

 Se poate?

             Nu-mi pasă. Mi-e bine. Mă cuibăresc la loc şi aştept să taie cineva panglica asta odata!

 

 Nu înţelegi, nu?

 Aşa mă gândeam şi eu. Cam multă imaginaţie se scurge prin propriile-mi vene. Ciudat.