marți, 5 aprilie 2011

Pierduta-n sensul cuvintelor te iubesc.



Pierdută-n timp rătăcesc,
Într-un infinit de sensuri absurde,
Sunt în iadul cuvintelor te iubesc,
Sunt în lumea muzicii surde.

Şi caut în zadar pe cineva să mă tragă de mână,
Să mă scoată din acest etern abstract,
Dar doar vântul se mai oboseşte să-mi spună,
Că nu trebuia cu iubirea să fac pact.

Sunt doar eu şi cuvinte deşarte,
Derivate de la cuvântul iubire,
Se pare că sunt mult prea departe,
Sunt pierdută în iadul numit amintire.


P.S: este o postare mai veche, pe care am sters-o din greseala. Am zis ca e pacat sa nu o public din nou...sper sa va placa.

15 comentarii:

  1. superba.[punct]
    una dintre preferatele mele ;x

    RăspundețiȘtergere
  2. foarte frumoasa.
    Ultima strofa mi-a ajuns la suflet:)

    RăspundețiȘtergere
  3. poemul e superb, iar ultima strofa... n-am cuvinte!

    RăspundețiȘtergere
  4. ma bucur ca ai revenit cu ea, e intr-adevar superba. :) >:D< felicitari.

    ps. dar tot cuvintele alea te vor salva, o data...

    RăspundețiȘtergere
  5. euuuuu? de ce eu?:)) am zis eu ceva? urma sa le multumesc>:D<

    RăspundețiȘtergere
  6. E pacat sa nu o public din nou;;)... Laudaroaso:]]

    RăspundețiȘtergere
  7. O da!:]] Si mie!:X:X Imi amintesc de tine "E urataaa! E nasoalaaa!"=]]. E faina poezia si lauda-te cat vrei cu ea. Ca merita!:X

    RăspundețiȘtergere
  8. Imi place , place , place =p~

    Iar mai lasat gura'casca :X

    RăspundețiȘtergere