marți, 5 iulie 2011

Nemurire




Mă oglindesc în ochii albastrului cer senin,
Cu vântul şuierându-mi gânduri nemuritoare,
Am marea la picioare şi mă-neacă cu al ei venin,
Şi noaptea scufundă uşor întreaga zare.

Ochii trişti ai nopţii îmi măsoară iluzia,
Fiorii marii intrându-mi necontrolat în trup,
Închid ochii şi las tăcută să treacă confuzia,
Nu vreau din vraja visului să mă rup.

Mă las înfrantă de puterea fanteziei absolute,
Şi cad pradă unei nopţi târzii dintr-o vară,
Păşesc pe drumuri numai de către zei ştiute,
Am evadat în visul tău pentru a mia oară.

Sunt nemuritoare într-o lume invadată de real,
Am aripi angelice pentru sublime gânduri,
Trăiesc în abisul meu frumos numit ideal,
Şi respir puritate prin melodice rânduri.

18 comentarii:

  1. Ultima strofa este absolut magnifica! <3
    Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  2. "Pasesc pe drumuri numai de catre zei stiute"
    imi place atat de mult!
    dar tot continutul e sublim. >:D<

    felicitari !

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc de vizita :X

    E superba poezia:X Talentata mica:X
    Pupici

    RăspundețiȘtergere
  4. nu o sa spun ca astialalti "vsi ce frumos,ce sweet"..mie imi place poza sincer...:P

    RăspundețiȘtergere
  5. iti multumesc pentru vizite si pentru ganduri, ma incurajezi, din pacate nu prea am timp sa citesc alte bloguri, dar am sa revin >:D<

    RăspundețiȘtergere
  6. Teeeeee tzuc!!!!!!! Si lasa ca tu esti frumoasa cu si fara sunculite!!!!!!! :X:X:X:X:X

    Luvvvv ' :X

    RăspundețiȘtergere
  7. ai un premiu la mine pe blog!:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce-aş vrea şi eu să fiu nemuritoare...8->

    RăspundețiȘtergere