sâmbătă, 13 august 2011

Şi te-am uitat acolo...cu muza undeva în cutia visurilor şi a amintirilor. Te-ai blocat şi nu mai poţi ieşi, iar eu am piedut cheia ce desfăcea valul de mister ce-nconjoară acea cutie sacră. Aştept o minune, căci îmi place să cred că minunile există.

P.S: Muză bolnavă...gânduri sufocate şi nimic mai mult decât o inimă închisă în zăbuşeala zilelor interminabile de august. Te chem, septembrie! De ce nu mă auzi?

10 comentarii:

  1. Te aud într-un ecou,
    Pierdut în străfundul unui hău.

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumoase ganduri...va veni si septembrie,probabil este luna ta preferata.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu sper doar ca septembrie să-mi aducă muza înapoi...
    Da, septembrie este luna mea preferată. Şi ştiu sigur că mă va surprinde iar, mereu face aşa...septembrie.

    RăspundețiȘtergere
  4. Septembrie, toamna, de abia astept toamna!

    RăspundețiȘtergere