miercuri, 12 octombrie 2011


Erau zile de toamna tarzii…in care vantul imi era consort,
Cerul ma primea in bratele sale cenusii si grele lacrimand,
Iar eu, precum un prunc uitam de durerea ce-o port,
Si adormeam in fosnetul frunzelor ce se sting visand.        

Erau zile de toamna…in care mi-era greu si simteam ca mor,
Caci ma aflam in abisul neintelegerii, unde tristetea domnea,
Dar atunci ma prindea codru de aripi si ma invata iar sa zbor,
Ma primea la el nepasandu-I de infatisarea mea.

Erau zile de toamna…in care te iubeam si totul era perfect,
Soarele era inca pe cer si se juca cu sangele din venele noastre,
Dar apoi am aflat ca tu erai doar un vis mizer si defect,
Si-am cazut in infinit… iar acum te veghez dintre astre.

P.S: Multam pentru cele 20.000 de vizite! Crestem impreuna, dragilor>:d<

13 comentarii:

  1. >:D< Toamnaaaaa! vai cat de frumoase sunt versurileeee! >:D< cu placere>:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. Genial ! :x
    Meriti toate vizualiizarile din lume penru ca scrii foarte frumos :X

    RăspundețiȘtergere
  3. e asa de placut sa dau scroll in jos si sa-ti citesc poeziile :) e frumos cand ai arta exprimarii in cuvinte "mari"

    RăspundețiȘtergere
  4. Absolut genial:x Vreau sfaturi de la o adevarata poeta ca tine:X

    RăspundețiȘtergere
  5. De cand nu am mai trecut pe aici...foarte frumos compui,sa stii!>:D<

    RăspundețiȘtergere
  6. ce frumos....ai infatisat toamna ca intr-un tablou al unui pictor iscusit

    RăspundețiȘtergere
  7. mie nu-mi place toamna ma :| devine stresanta chestia asta cu toamna...

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu ador toamna:) şi dacă afară-i toamnă, doar nu m-oi apuca eu acum să scriu despre primăvară:))
    Scriu şi eu despre lucrurile care mă inspiră.

    RăspundețiȘtergere