sâmbătă, 7 aprilie 2012

Ink heart for poem- dincolo de versuri



Ok, în primul rând să ştiţi că asta nu a fost ceva programat, ci pur şi simplu mi s-a năzărit astă-seară să mă „dezvălui”, cum ar spune unii. De ce? Nici eu nu ştiu exact, poate pentru că a trecut mai mult de un an de când îmi împrăştii şi împart chiar gândurile cu voi si mă simt oarecum datoare în privinţa lucrurilor pe care le-am spus despre mine. În primul rând povestea din poemele mele se regăseşte mai puţin în forma brută în viaţa mea, împrumutând mai mult tristeţea şi agonia în care mă scufund tot mai mult în ultima vreme.  Să începem cu câteva întrebări.
1.     Câţi ani am?

Încep prin a spune că vârsta din buletin nu reflectă adevărata ta vârsta, căci eu nu mă simt de parcă aş avea doar paisprezece ani, credeţi-mă! Am impresia că viaţa-mi tot scrie un roman interminabil, în care eu, evident, sunt protagonistă. Un roman ciudat în care combină cele mai aiurea stări posibile, cele mai oribile sentimente, evenimente copleşitoare, etc. Simt că în ultimul an am crescut cu vreo douăzeci de ani, căci sufletu-mi e împânzit de o chestie groasă, ca o pânză a durerii trupeşti şi emoţionale, o chestie în care se prind toate clipele frumoase şi nu mai pot să ies.
Mda, deci am paisprezece ani( cel puţin aşa spune buletinul, risc să-l contrazic).

2.     Cum te-ai apucat să scrii?
Hm...trecerea de la „ a venit primăvara, soarele străluceşte, păsarele cântă” la chestii care au rimă şi seamănă a poezie a fost destul de bruscă. Oricum, aruncând o privire în urmă şi lăsând modestia la o parte am evoluat destul. Adică poeziile din vara lui 2010, când m-am apucat să scriu, mi se par....nu stiu, străine de mine.

3.     Cum arăt, de fapt?
Păăăi, cred că voi lăsa o poză pentru astaJ

4.     Care este cartea ta preferată?
Hm...am multe. Citesc în funcţie de stări şi perioade, iar topul meu este unul lung. Diferă, la dragoste clasică îmi place Mihail Drumeş, contemporană „Dragostea Florii de Bujor”, „P.S te iubesc” mai multe. La poliţiste clar cărţile lui John Grisham. Depinde...acum citesc „Viata pe un peron” De Octavian Paler şi o ador, deşi nu e o lectură tocmai uşoară( sau cursivă, mai exact).

5.     Pasiuni? În afară de scris.
Da! Iubesc moda, sunt de părere că moda ţi-o faci tu, nu designerii, însă asta nu înseamnă că trebuie să ne îmbrăcăm în saci de rafieJ Ador să ascult muzică( rock clasic şi folk, în general) dar diferă de la stare la stare, iar. Mai nou am descoperit o pasiune pentru nail art şi make-up. Iubesc cititul!! Nu aş putea trăi fără să citesc. Sportul, din nou, se numără printre activităţile indispensabile.

6.     Lucruri fără de care nu aş putea trăi.
Hm...ceaiul, cafeaua( da, ştiu, nu-i bine), cărţile, laptop-ul ( sau calculatorul, nu contează), dragoste, puţinii prieteni pe care-i am, muzica, telefonul, zâmbetul ( deşi în ultima vreme l-am cam uitat acasă) şi geanta mea( în care se găsesc de asemenea alte o mie de lucruri, deci n-are sens).  Ar mai fii multe altele.

7.     3 persoane care ţi-au schimbat viaţa.
Wow! Ăă, aici ar fii Andreea şi Cristina ( vezi blogul lor, http://love-for-books.blogspot.com/)  Pe care le iubesc enorm;;). Mi-au schimbat viaţa prin simplul fapt că m-au îndrumat să scriu, sunt lângă mine moral atunci când cad şi mă ajută să mă ridic. Apoi, categoric, dirigă-mea, care nu numai că mi-e o profesoară excelentă dar a devenit my best friend, mamă, soră, de toate. M-a învăţat să o iau de la capăt cu capul sus, să nu judec, să funcţionez după efectul de boomerang. O iubesc în cel mai pur mod posibil, e o persoană cum întâlneşti la 1000 de ani. V-aş dori tuturor să cunoaşteţi o aşa persoanăJ

Cam asta a fost...de spus despre mine sunt multe, dar nu-mi place să mă autocaracterizez şi oricum, încă nu sunt pregătită... Am prostul obicei de a mă închide în mine şi în versurile pe care le scriu.

Închei aşadar o altfel de postare, cu o simplă întrebare( fac şi rime) ce mă macină de câteva luni...: Să continui blogul?
Vă doresc o seară minunată!

Cu o mare, mare dragoste
Rebeca.C

6 comentarii:

  1. Daca tu simti ca trebuie sa continui blogul, de ce sa nu o faci? Cum zice si Nicolae Iorga: "Scrie ca sa pastrezi florile gandului tau, pe care, altfel, le ia vantul!"

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos! Rebeca - esti o fata minunata .

    Sa nu renunti niciodata la scris si la blog !

    Sa ai o zi minunata !

    Viorel

    RăspundețiȘtergere
  3. frumos....o ce as da sa mai am 14 ani...:((....gandesti foarte profund la varsta ta....iar poeziile tale de pe blog sunt superbe....nu are rost sa imprastii gandurile in zbor..cand ai talent de a le pune pe hartie...si a lasa o amprenta.

    RăspundețiȘtergere
  4. Scumpa mea, daca tie iti face placere, de ce sa nu continui blogul? >:D<
    Cunosc si eu o persoana precum e diriga ta. Este profa mea de romana, de la pregatire. O iubesc enorm, chiar daca cateodata am impresia ca nu-i arat asta.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cat de bine te exprimi...pentru mine esti o sursa de inspiratie...cata expresivitate, cata finete....imi place felul tau de a scrie..frumos, foarte frumos

    RăspundețiȘtergere