marți, 28 august 2012

Cădere.

Mda, nu-mi cer scuze pentru absenţă.
Nepoliticos, nu?
Am fost prinsă în toamna asta prematură ce mi-a intrat în trup şi-n gând şi refuză să mă lase să trăiesc. Îmi pare rau, dragilor, serios. Dar mă revanşez.


Mi-am strâns genunchii la piept şi am ţipat.
-ecou.
Din străfundul pustiului negru mi s-a întors ţipătul şi a săpat în mine un şanţ. Ha, care va să zică acum am canalizare pentru toate lacrimile ce s-au scrus şi se vor scurge. Super, măcar aşa ştiu că nu voi muri înecata cu rezultatele propriilor patimi.
Am geamul deschis larg şi pe sub tricou mi-a intrat un fir de răcoare. E deja toamnă. Desi calendarul mai arată două zile de vară, în sufletu-mi se clatină o toamnă grea şi pustie. Mda, nu că ar fi existat vreo vară.
Închid ochii.
E nergu. E vidul tuturor durerilor mele. E infernul în care am căzut când viaţa mi-a dat ultimul  şut.  Si m-am dus adânc, adânc, în iadul ăsta al cuvintelor. Mă doare nergul. Mă doare pentru că este doliul ce-l port în aminitrea a ceea ce obişnuiam să fiu cândva. Îmi torn un pahar de vise şi-mi aprind o ţigară prafuită de amintire. Nu pot să rup lanţul ce mă tine captivă în trecut, căci mi-e teamă de un prezent mai dureros. Nu mai cred în speranţă.



 p.s:
E dimineaţă iară, ai ochii rosşi şi un zâmbet frânt,
Sleită de puteri asşerni paşii pe acelaşi pământ,
Tu nu mai speri, că speranţa e scursă în timp,
Şi trăieşti iar şi iar acelaşi groaznic anotimp.



Închei.
Să aveţi parte de soare pe strada vieţii.

[ Dacă vreţi continuarea la strofă, let me know.]

18 comentarii:

  1. Welcome back! Superbă postarea!Ne-ai lipsit...

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos scris,ca de obicei reusesti sa transmiti exact ce vrei si o faci intr-un mod special.

    RăspundețiȘtergere
  3. Imediat vine toamna.Deci,nu e prematură!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am scris postarea azi-noapte, suntem în 29. Mai e un picuţ, dar eru sunt prinsă în toamnă de mult.

      :)

      Ștergere
  4. Bine ai revenit! :)
    Normal că vrem continuarea.
    O zi faină să ai și tu!

    RăspundețiȘtergere
  5. Şanţ pentru lacrimi în cuvinte,
    Patimi purtate blând, cuminte,
    Fără ecou, căci, iată, dinafară
    Nimeni nu-ţi ştie iadul ce te împresoară.

    Ridic în cinstea lacrimilor tale
    Vise aprinse, rubine în pocale
    Şi-n praful amintirii din ţigară
    Suflu cu tine, durerea să dispară.

    RăspundețiȘtergere
  6. din trecut invatam.trebuie sa traim in prezent!

    RăspundețiȘtergere
  7. eu parca acuma m-am trezit si am realizat ca vine toamna :-| serios, nu stiu ce-i cu mine, aveam senzatia ca mai e:(( ce urat. nu vreau toamna:(

    bine ai revenit>:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eh, fiecare are anotimpul lui. Mie îmi place toamna, mă simt...eu.

      Eh, sper să ai o toamnă liniştită şi frumoasă.

      te pup şi mersi de vizită!

      Ștergere
  8. am citit mai multe din poeziile postate aici,sunt reusite foarte multe dintre ele,la unele mai ai de lucrat putin pana gasesti cuvintele potrivite,mai ales la rime dar oricum ai mult talent.Am inceput si eu sa scriu...daca vrei poti sa vezi din poeziile postate pe http://dazednnconfused.deviantart.com/gallery/32422923 am sa urmaresc blogul,astept feedback-ul tau :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Mie una, îmi plac toate anotimpurile. Şi consider că, până şi toamna, în melancolia ei, are un balsam pentru suflet.
    Eu sper ca toamna ce s-a născut în tine, să fie una senină, cu ploi liniştite şi miros de tei. :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu negru...roşu sîngeriu cusut cu galben-soare.

    RăspundețiȘtergere