luni, 15 octombrie 2012

Metafora din infern.



Mi-e corpul ridicat dar sufletu-mi îngenunchiază,
E una dintre acele zile în care durerea veghează,
Am ochii cusuţi cu bezna opacă a fricii, mi-e frig,
Încerc să opresc coşmarul, să plec şi să strig.

Mi-e sufletul pătat de sângele rănilor deschise,
E una dintre acele zile în care nu mai cred în vise,
Am venele înodate, nu mai circulă decât scrum,
Încerc să trag aer în piept dar tot ce inspir e fum.

Mi-e mintea tulburată de gânduri negre, mortuare,
E una dintre acele zile în care singurătatea doare,
Am trupul purtat de izul agoniei uitate de vânt,
Încerc să păşesc peste patimi dar nu sunt pe pământ.


 

13 comentarii:

  1. Cat de minunata este poezia:x Intotdeauna raman placut raspuns de poeziile tale.Le ador :*

    RăspundețiȘtergere
  2. E una dintre acele zile în care nu mai cred în vise,
    Acest vers mi se potrivește azi mai mult ca niciodată

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce trist si totusi frumos.
    Uneori avem nevoie de astfel de stari,totul este sa reusim sa trecem peste orice durere.

    RăspundețiȘtergere
  4. e o scriere frumoasă minunată!î
    îmi place titlul...
    scriere e minunată ca de fiecare dată!

    RăspundețiȘtergere
  5. Scri superb ..ma bucur ca te-am descoperit! <3

    RăspundețiȘtergere
  6. frumoasa poezie...
    sper sa vine si zilele in care sa vegeze fericirea in inima ta:)

    RăspundețiȘtergere
  7. E atat de frumoasa poezia asta, atat de sincera.. nu stiam ca in randuri poate fi mascata atata durere.

    RăspundețiȘtergere
  8. <3 m-au trecut fiori cand am vazut titlul ;))

    RăspundețiȘtergere
  9. Revin mai târziu cu ceva filozofic şi alambicat .
    Acum mă holbez la monitor încercând (şi eşuând lamentabil) să-mi opresc avalanşa de gânduri .

    RăspundețiȘtergere
  10. E așa de trist ce ai scris. Dar sună așa de bine, melodios.. Îmi place mult. :)

    RăspundețiȘtergere