Călcând pe urmele vremurilor apuse.

Hello, dragilor! Am venit, în sfârşit ( vă rooog, aveţi milă, am avut nişte stări de profundă lene care necesitau stat degeaba cât cuprinde) cu postarea în care voi pune câte o strofă din fiecare poezie de a mea postată pe blog, din 2010 până acum. Vă spun de acum că am pus strofele total random, doar cronologia este aceaşi. Adică n-am luat prima sau a doua strofă din fiecare, pur si simplu am luat strofa care mi s-a părut mai reprezentativă. 

               M-am distrat să văd cât de mult am evoluat (zic eu) şi ce naive şi infantile-mi erau poeziile la început. Să-i dăm, aşadar, drumul! A, postarea va fi în mai multe părţi pentru ca în total sunt 66 de poezii. Prima parte e cu poeziile mele din 2010. Sunt puerile, dar de suflet.

Prima e Chitaristul, am postat-o pe 20 decembrie 2010 şi era cred că una din poeziile mele preferate ( ăă?!) 

Link: http://ink-heart-for-poem.blogspot.ro/2010/12/chitaristul.html

 

Strofă: Avea ochii trişti, sinceri pan’ la moarte,

 Şi privea sub ale sale grele pleoape,

 Mâna lui muncită, cânta la chitară,

 Chipu-i expresiv, în zorii de seară,                                           

 Se stinge uşor, precum lumina lumânării,

 Poate chiar odată, cu întunecimea zării

A doua este „Îngerul nopţii” şi este atââââââââââââât de lungă şi mi-a fost atââââât de greu să aleg ceva. Mă rog, e postată tot pe 20 dec. 2010

Link: http://ink-heart-for-poem.blogspot.ro/2010/12/ingerul-noptii.html

Strofă:  Nu pot să trădez iubirea ce în inima mea îşi are casă,

 Nu pot uita clipele în care te întâmpinam bucuroasă,

 Poeziile ce le împărtăşeam cu tine,

 Gândurile adolescentine

 Săruturile la miez de noapte,

 Nopţile în care te aveam aproape,

 Ochii tăi de smarald,

 Sufletul tău cald.

Asta mi-a plăcut mult atunci. Simbol de dragoste, postată tot pe 20.

Link: http://ink-heart-for-poem.blogspot.ro/2010/12/simbol-de-dragoste.html

Strofă: 

 Cu lacrimi în ochi privesc acum,

 Trandafirul roşu, uscat, mort ce pe masă zace,

 Şi gândul, şi inima îmi tace.

 Ai trădat iubirea, ai uitat trăirea,

 Ţi-ai bătut joc de ale mele sentimente,

 Ai înşelat ale dragostei elemente.

 

A patra este „Amor” şi e postată tot pe douăzeciJ

Link: http://ink-heart-for-poem.blogspot.ro/2010/12/amor.html

Strofă: Dar cand cerul se lumineaza,

Tu dispari precum fiorul,

Starea vietii-mi intristeaza,

Tu,tu mi-ai tradat amorul...

A cincea este „val” şi e postată, ia ghiciţi, pe douăzeci.

Link: http://ink-heart-for-poem.blogspot.ro/2010/12/val.html

Strofă: In zadar ai realizat, apoi, ca nu te-am tradat,

In zadar vii acum, crezand ca drama am uitat,

Am fost naiva, m-am scufundat in sufletul tau,

Insa am invatat ca orice parte buna, are si ceva rau.

Următoarea este „oare” . O poezie cu o poveste atât de lungă...

Link: http://ink-heart-for-poem.blogspot.ro/2010/12/oare.html

Strofă: Te iubesc, inger pustiu,

Revino din lacrima, renaste-te viu,

De ce ai plecat?

A şaptea e „vis de iarnă”.

Link: http://ink-heart-for-poem.blogspot.ro/2010/12/vis-de-iarna.html

Strofă: Este un pastel rece ce domneşte,

Peste întregul nesfârşit de zăpadă,

Visul meu de iarnă nu se opreşte,

Până ce sclipirile nu vor înceta să cadă.

A opta, care e de fapt proză:

Link: http://ink-heart-for-poem.blogspot.ro/2010/12/inspir.html

Postare: Inspir aer în plamani. Aer poluat de amintiri, fumat şi închis.
Stau pe banca noastră, cu mânere pe care rugina s-a instalat, paremi-se de ceva timp. E iarnă, ger cumplit, iar peisajul nu îmi inspiră deloc fericire sau stare de bine. E deprimant şi trist sa văd ca in jurul meu totul este mistuit de visul pierit doar cu o lună în urmă.

A nouaaa, şi ultima din luna decembrie respective anul 2010.

Link: http://ink-heart-for-poem.blogspot.ro/2010/12/punct-de-la-capat-cu-alineat.html

Postare: E mult fum în jur şi totul e de o neclaritate opacă. Aş vrea să muşc cu aviditate din trecut şi să înlătur părţile în care-mi mângâiai corpul şi îmi sărutai cu foc buzele, spundandu-mi că pentru tine sunt cea mai frumoasă din lume. Mă făceai să mă simt singura din lume şi poate asta m-a determinat să te iubesc până în măduva oaselor, şi ea distrusă acum.

Următoarea postare va cuprinde poeziile din 2011. 

Pupici şi sper că aveţi un sfârşit de vacanţă sublim!

 

Copacii s-au aliniat şi-şi pleacă frunzele bătrâne,

Galaxia plouă peste noi frânturi sfâşiate de nori,

Pe alee, alaiul dragostei noastre păgâne,

Închină vise şi speranţe rupte tinerilor actori.

Pe bolta prea inaltă se clatină nuanţe de moarte,

Deghizate, asemeni nouă, în roşu şi violet apăsător,

Eu am trupul aici, e rece, dar inima mi-e departe,

Iar tu eşti acolo, cu inimă şi trup, acelaşi trist jucător.

Plâng plopii şi nucii ce-odata ne cântau nemurirea,

În miezul nopţilor în care ne iubeam cu luna,

Dar cine-avea să ştie că eternă nu-i iubirea,

Şi din spini înfloriţi pe cap îmi  şedea cununa?

M-am dus în infernul visurilor ce nu te ştiu pe tine,

Mi-am luat ochii cusuţi cu lacrimi şi zâmbetul distrus,

Căci eu îţi scriu cu iz d-amor vise şi sper să-ţi fie bine,

Acum că eu nu mai te ţin în braţe, ci te veghez de sus.

Bună, dragilor!

Ce faceţi? Cum vă merge?
Căldură maaaaaaaaaaare pe aici. Simt că mă topesc. Îmi cer scuze că întârzii cu postarea cu toate poeziile( mă rog, o strofă din toate poeziile), dar promit că mă revanşez.

Vă îmbrăţişez şi vă doresc o zi superbă( chiar  dacă acum e noapte)

Rebeca.C

Mi-ai scris pe buze abecedarul...

Ai smuls o pană imaculată şi ai făcut-o curgător condei,

Scriindu-mi pe trup amorul nopţilor târzii de vară,

Dar mai întai mi-ai sculptat în ochi şi-n suflet scântei,

Ca să mă îndrăgostesc de poezie şi să-ţi cad în braţe iară.

Pe buze mi-ai înşirat abecedarul, ne-am sărutat cu dor,

Căci literele făceau dragoste atunci când ne contopeam în noapte,

Pe palme mi-ai pictat matematica viselor care nu mor,

Ne-am ţinut de mână şi-am creat geometria sublimelor şoapte.

Ai coborât cu sărutări şi cu condeiul mi-ai scris nemurirea,

Pe spate mi-ai cusut aripi de înger pătate cu amor,

Ai pătruns în mine şi mi-ai plantat în suflet fericirea,

Şi-apoi m-ai luat de mână şi m-ai învăţat să zbor.

Pe străzile Galaxiei ne-am plimbat adesea, culegând flori de timp,

Admirând Pământul pe care mi l-ai pus în palma-mi prea firavă,

Tu erai întreaga mea clepsidră, eu îţi eram unicul şi nebunul anotimp,

Şi-am supravieţuit amândoi având în vene a indiferenţei otravă.

Acum tu te-ai dus, dar eu încă-ţi sunt abecedar şi volum de poezii,

Căci ştiu că te-ai dus la cer să-mi culegi mult râvnita stea,

Vorbesc cu tine seară de seară,  ne iubim în nopţile târzii,

Tu eşti înger de neatins dar eu sunt motviul pentru care inima- ţi bătea.

Deci jur, jur că mi-aţi făcut ziua de azi una sublimă! Să văd cum curg cuvintele voastre frumoase...ah. 

Am două idei mari şi late pentru următoarea postare, dar nu mă pot decide, deci cerşec ajutor:

prima idee: să fac o postare cu o strofă din fiecare poezie de a mea de suflet, pentru că am şi cititori noi care nu vor sta, sunt sigură, să răsfoiască poezii postate acum doi ani.

a doua idee: "să ne cunoaştem mai bine". Ei bine, voi îmi puneţi diverse întrebări sau propuneţi subiecte iar eu voi răspunde sau voi scrie diverse articole în care-mi voi exprima opinia privind subiectele alese de voi.

Ce ziceţi?

Vă îmbrăţişez şi nu uitaţi că că fiecare dintre voi este frumos şi special, pentru că Dumnezeu nu dă greş!

Cu mult drag,

Rebeca!

.

Te urăsc, dar totuşi...

Mânerele băncii pătate de noi îţi suspinau nemurirea. Lemnul, asemeni trupului meu, era tatuat cu amintirea ta pustie. Pe aleea noastră nu cântă păsări, ci doar vântul se mai gândeşte să-ţi şuiere chemarea.

Ai muşcat cu aviditate din mine şi mi-ai cusut dragostea ta nocivă pe gene. Acum sunt prea grele şi nu mai pot ţine ochii deschişi, dar poate că-i mai bine. Sunt prea oarbă ca să-ţi văd chipul maltratat de minciună atunci când îmi spui că-ţi pare rău.

Tu nu exişti, acum, eşti doar o briză a nopţii de august în care eu îmi scriu patimile. A mai trecut o lună, iar buzele-mi sunt tot mai uscate de lipsa iubirii tale.

În borcanul cu vise pe care-l ţin ascuns în cămara sufletului tu nu te mai afli. Ai aluncat pe-o rază de realitate şi te-ai făcut praf. Praf de stele.

Galaxia te aşteaptă. Du-te. Întreg pământul îţi clatină nemurirea, nu mai fii egosit. Nu mă mai chinui, nu mă mai bântui. Pleacă.

Te urăsc dar totuşi...

Totusi continui să-ţi scriu, să-ţi împletesc melodice rânduri,

Căci iubesc o fantasmă a iubirii tăiate de lama nepăsării,

Tu nu mă poţi iubi trupeşte dar în ale mele ilustre gânduri,

Tu mă porţi pe aripi de vis şi-apoi c-un zâmbet mă dai uitării.

August mi-a topit în vene un strop de vin amestecat cu tristeţea neputiinţei.
Voi ce faceţi?