Se scurg picuri de sânge în paharul de vin,
Amestecându-se-n cădere cu lacrimile-mi amare,
Îmi mai spun o dată că momentul e chin,
Ş-apoi zăresc biletul cu dragostea nu moare...
Dragostea nu moare...dragostea se stinge,
Iar eu înteţesc focul cu gânduri adresate ţie.
Mi-e frică şi ciudă că nu mai pot trupul a-ţi atinge,
Dar apoi îmi amintesc că eşti doar un ideal dintr-o mie.
Niciodată nu ai existat cu adevărat,
Deşi îţi scriu de ceva luni poeme de amor,
Şi ştii ce e şi mai ciudat?
În toate, visele mele de dragoste mor.
Nu vreau să te întâlnesc în realitate,
Fiindcă ai fi un monstru, un tiran!
Prefer să-mi imaginez vise deşarte,
Şi cuvinte rostite incet... în van.
wow. wow . wow
RăspundețiȘtergeredeci, superb.
se simte dezamagirea ..
RăspundețiȘtergereperfect!
RăspundețiȘtergereFoarte tare poezia!:X Sigur nu a existat?:> Sigur sigur?:>:>
RăspundețiȘtergerepoate exista si nu stii tu
RăspundețiȘtergerecat ma regasesc in ceea ce ai scris...iar ultimele doua strofe sunt superbe:X
RăspundețiȘtergeregenial! <3
RăspundețiȘtergeresi eu fac acelasi lucru cu poeziile mele:)
RăspundețiȘtergerele scriu pentru cineva care nu exista dar mi-ar placea sa fie adevarat:)
dragostea nu moare....dragostea se stinge....
RăspundețiȘtergerefrumos spus :x
" Dragostea nu moare...dragostea se stinge "
RăspundețiȘtergereIntr-adevar frumos.:)
genial.genial ;x
RăspundețiȘtergere