Îngerul nopţii

Îngerul nopţii

 

 Îngerul ce aseară m-a îndrumat,

 Azi un risc uriaş şi-a asumat,

 A ales calea nopţii, pentru ea va servi

 Noaptea, sufletul meu îl va păzi.

 Sufletul mă doare,

 Gândesc cu arzoare,

 La clipele petrecute,

 La nopţile trecute,

 La cum în liniştea nopţii ne iubeam,

 Vorbe dulci împărtăşeam,

 Ca doi copii ai nopţii ne jucam.

 Acum, tu ai devenit îngerul meu păzitor,

 Ai ales calea mă uşoară,

 Calea morţii,

 Deşi ştiu că nu e bine,

 Mă gândesc numai la tine,

 Nu pot să mă mint pe mine,

 Nu pot să trădez iubirea ce în inima mea îşi are casă,

 Nu pot uita clipele în care te întâmpinam bucuroasă,

 Poeziile ce le împărtăşeam cu tine,

 Gândurile adolescentine

 Săruturile la miez de noapte,

 Nopţile în care te aveam aproape,

 Ochii tăi de smarald,

 Sufletul tău cald.

 Acum cu poza ta în mână stau,

 Şi în râuri de lacrimi mă scald,

 Iar gândurile dulci ce altă-dată mă mai vizitau,

 Nu mai calcă prin inima mea,

 Acum gânduri negre,rele mă vizitează,

 Acest lucru...mă întristează.

 De ce? De ce ai făcut asta?

 Eram aşa de fericiţi,

 Unul pentru celălalt meniţi,

 Însă tu, tu de ce ai ales această cale,

 Să scapi de păcatul unei relaţii amicale,

 Puteam să înţeleg asta,

 Puteam să te iert.

 Te-aud şi acum în mintea mea,

 Aud mesajul de adio,

 Ce în ultima noapte mi l-ai lăsat,

 Probabil după ce ultimul sărut mi-ai dat,

 Ziceai că fără mine nu poţi trăi,

 Că eu sunt pentru tine,

 Aerul, soarele şi luna,

 Atunci de ce mă faci să sufăr,

 De ce negru mă obligi să port,

 Prin faptul tău ai devenit,

 Îngerul nopţii,

 Şi eşti încă al meu, înger păzitor,

 Chiar dacă ştiu că aceste vorbe mă dor,

 Nu pot să mai suport,

 Nu mai pot să fac încă un efort,

 Câte zile am să mai am,

 Cu tine în gând am să trăiesc,

 Dar stai, ce spun eu?

 Tu ai fost , eşti şi vei fi singurul pe care îl iubesc,

 Dacă tu nu mai exişti,

 Nici eu nu mai are rost,

 Aşa că în amintirea ceea ce am fost,

 Am lăsat acest bilet

 Ştiu, vă rog iertare!