joi, 30 decembrie 2010

Inspir.

Inspir aer în plamani.
Aer poluat de amintiri, fumat şi închis.
stau pe banca noastră, cu mânere pe care rugina s-a instalat, paremi-se de ceva timp. E iarnă, ger cumplit, iar peisajul nu îmi inspiră deloc fericire sau stare de bine. E deprimant şi trist sa văd ca in jurul meu totul este mistuit de visul pierit doar cu o lună în urmă. Nici copiii parcă nu mai zâmbesc în acelaşi mod inocent , iar copacii au uitat de mult să ne mai şopteasca vorbe dulci. Bate vântul. Pletele castanii îmi zboara. Pe buzele mele ai cusut o nuanţă ştearsă, iar pe chipul meu ai lipit o bucată de dezamagire înnodată cu tristeţe.
Aş vrea să ţip, să urlu, să mă pierd undeva în infinit şi să rămân acolo.

ecou-

mă ridic şi merg spre casă.
O altă zi obişnuită dintr-un obişnuit si absurd decembrie.

2 comentarii:

  1. ahhh, continui sa ma uimesti pe zi ce trece cu talentul tau , doua puncte ics [ fiecare are o obsesie, ok ? :)) ] , mirificosenia e mic copil pe langa tine ! xD



    Crissta :].

    RăspundețiȘtergere