luni, 20 decembrie 2010

Vis de iarna



Pe aleea poleită cu fulgi de nea,
Mă plimb pierdută in propiile gânduri,
Privesc cerul şi spun stelelor povestea mea,
Şi-n tăcere scriu aceste rânduri...

Plopii ce altădată erau goi,
Sunt acum înveliţi de-o haină de zăpadă,
Şi-mi aduc aminte de noi doi,
Totul e adormit, doar zăpada continuă să cadă...

În răsfrângeri violete se lasă amurgul,
Iar eu privesc pierdută în timp,
Cum uşor îngheaţă totul,
Pe boltă se tulbură un rebel anotimp...

Este un pastel rece ce domneşte,
Peste întregul nesfârşit de zăpadă,
Visul meu de iarnă nu se opreşte,
Până ce sclipirile vor înceta să cadă.

4 comentarii: