luni, 20 decembrie 2010

oare...

Oare mor?


Cu frante aripi spre cer ma’ndrept,
E o noapte sumbra si rece de cotombrie,
Intreaga noapte in taina doarme
Tace si negrul codru ce asta vara ne canta,
Apasa tacerea povestea ta.
Sub stele arzatoare stau si visez,
La eterna amintire ce s-a sfaramat,
Precum ultimul sarut ce a fost uitat,
M-ai lasat singura in al durerii infinit,
Nu ti-ai dat seama probabil, cat te-am iubit.
O stea cade falnica, ce trebuie eu sa fac,
Ah da, sa imi pun o dorinta,
As vrea sa pot zambi din nou, de-o fi cu putinta,
Ori sa se coboare luceafarul in mandru print,
Ah, ce vorbesc, sunt doar inchipuiri,
Sufletul meu este inca dornic de iubiri.
Nustiu ce sa fac, spre cer m-as indrepta,
Insa merita tradarea ta, sa fac acest pas,
Sa intru pe a raiului poarta ?
Oh, ce sa fac ? sunt in impas,
Te iubesc, inger pustiu,
Revino din lacrima, renaste-te viu,
De ce ai plecat?
Vreau sa te strang in brate, sa te sarut,
Si pentru asta, inima ta imi va fi scut,
Voi lupta contra amintirilor, sau voi veni la tine,
Inima mea nu prea tine cont de mine,
Ea stie doar ca momentul vine,
Sub acest clar al lunii pline,
Vine!
A trecut, gata? Sunt in rai?Oh nu, a fost doar un absurd vis,
Tu inca in tristete esti inchis ?
Nu te pot vedea, ingerul meu,
De ce m-ai parasit, cand mi-a fost mai greu,
De te-ai stins, tainca stea,
Oare nu ti-a pasat, de durerea mea ?
Vino la mine, de tine mi-e dor,
Pe resturile inimii tale calc,
Ma framanta al tau crud amor.
Si-mi pun intrebarea....oare mor?

3 comentarii: