miercuri, 16 februarie 2011

Iubitul meu....

Iubitul meu, cu glasul de vioară,
 Tu, care doar în mintea mea exişti,
 Eu tot visez, seară de seară,
 Cum îmi săruţi ochii înlăcrimaţi şi trişti.
 
 De te-ai născut, undeva în lumea mea,
 Şi mă visezi asemeni mie,
 Să ştii că-ţi dăruiesc inima şi-mpreuna cu ea,
 Povestea mea pe care nimeni nu o ştie.
 
 Ce slobode sunt visele şi albastre,
 Ce goală mi-e inima de dor ne-mpartasit,
 Dar noi, noi nu existăm decât în astre,
 Şi nimeni nu o să ştie vreodată că ne-am iubit...
 
 Speranţe seci umplu lumea largă,
 Căci împlinite, sunt doar vise copilăreşti,
 Oare tu exişti, oare îţi sunt eu dragă?
 Eu ştiu doar că odată cu imaginaţia mea cresti...
 
 Vezi tu, idolul visurilor mele,
 Ne naştem- mari iubiri că să râvnim,
 Dar timpul trece şi el îţi poartă numele,
 Şi din ce rămâne, noi doar ne mai amintim...
 
 Căci iluzii creem şi mărăcini rodesc pe-ai vieţii câmpuri,
 Şi tot cu iluzii şi vise ne hrănim,
 Căci pot trece în goană mii de sterpe anotipuri,
 Şi tot cu iubirea o să ne minţim.
 
 Dar totuşi, parcă preţul nu-I aşa mare,
 Ca să visam cu ochii deschişi larg,
 Trebuie doar să vărsăm lacrimi amare,
 Pentru a visa pe cel ce-ţi este atât de drag!
 
 Iubitul meu, cu glasul de vioară,
 Eu nici măcar nu ştiu cum te-ai născut,
 Dar nu îmi las speranţele să moară,
 Căci visând la tine, sufletul meu e ca renăscut.

10 comentarii: