Amor

Se rasfrange-n ape amurgul,

Lasand peste vale liniste totala,

Se mai aude doar prin soapte vantul,

Invaluind totul in profunda amorteala...

Peste deal s-ascunde-n taina,

Jumatate de luna argintie,

Ce pluteste peste albastra haina,

A vazduhului magie...

Dupa ea mii de sclipri,

O urmeaza ca o mantie,

Ce vegheaza asupra a mii de iubiri,

Si peste a lumii fantezie.

Sub o salcie uitata,

Stai tu, marinte astru,

Coborat pe a cerului fereastra,

Ma astepti, tu, ilustru.

Eu te vad din departare,

Cum ingandurat astepti,

In ochi-mi scapara o sclipre,

Tu ma vezi, dar nu te-ndrepti.

Eu ma tulbur si mai tare,

Cu fiecare pas facut,

Incerc sa nu dau clipei uitare,

Sa nu uit misterul cunoscut.

Cand m-apropii si mai bine,

Sa-ti vad chipul minunat,

Tu te departezi de mine,

Prea mult m-ai asteptat...

Insa inima-mi plange,

Trupul gol imi suspina,

Mana ta usor m-atinge,

Si durera imi alina.

Tu ma strangi eu ma las purtata,

De acest vis sublim ce pare,

Furat dintr-o poveste de amor uitata,

Pana ce durerea moare...

Stam intinsi pe iarba cruda,

Ca intr-un vis sublim de vara,

Lumea pe langa soapta ta e surda,

Peisajul in ochii tai sta sa moara.

Dar cand cerul se lumineaza,

Tu dispari precum fiorul,

Starea vietii-mi intristeaza,

Tu, mi-ai tradat amorul...