duminică, 13 februarie 2011

Fraier. primăvară. cuvânt. păcătos.



 Închis-am ochii prea grei de-atâtea lacrimi,
 Aşteptând să găsesc acelaşi peiaj vechi şi îngheţat,
 Şi calc pe poteci respirând grele patimi,
 Cu ochii-nchisi, sperând că iarna a plecat.
 
 Nu îndrăznit-am dau ochii cu lumea de-afară,
 Mi-e greu şi mi-e teamă să văd iar cum mă laşi în tăcere,
 Şi mai ales sunt speriata....dacă mă vei părăsi iară?
 Dacă ăsta e doar un vis pentru care inima mea te cere?

 Lumină! Oh, splendidă lumină! 
 Te-ai arătat ochilor mei păcătoşi,
 Vino, primăvăratică lumină şi durerea inimii-mi alină,
 Vino, nu mă lasă să cad din nou pradă ochilor lui păcătoşi!
 
 Şi ai venit, primăvară, cu soare ce-mi topeşte gheaţa sufletului,
 Şi ai venit, lumină, să mă luminezi pentru a uită chipul lui!
  
 P.s: Fraier...

5 comentarii:

  1. Foarte foarte tare poezia!:X Dar, mai bine vine direct vara!:))

    RăspundețiȘtergere
  2. p.s :fraier???? Hmmm, de ce? ce-ti facuse saracu' om, de-i zici fraier?

    RăspundețiȘtergere
  3. frumoasa poezia :x

    sunt de acord cu ganduri.aruncate.pe.net mai bine vara

    RăspundețiȘtergere
  4. cred ca "p.s. fraier'-ul ala din final nu prea se potrivea nu crezi? :D
    Poezia e tare frumoasa, se vede ca ai sentimente destul de intense in ce priveste natura...si iubirea. Atunci de ce-l faci fraier?

    RăspundețiȘtergere