Prea târziu...
Te...te aştept încă în pragul uşii noastre,
Să vii să-mi soptestesti aşa cum obişnuiai odată,
Cuvinte impregnate de amor crud scurs din astre,
Te...te visez încă aşa cum erai altădată.
Te...te iubesc aşa cum te iubeam întâia oară,
Şi-ţi simt fiecare trăire, fiecare gând fictiv,
Îmi şopteşti crâmpeie din visul tău seară de seară,
Te...te ador cu tot cu veninul tău nociv.
Eu...eu nu pot să îţi exprim ceea ce simt acum,
De ce? Fiindcă nu mai exişti decât alături de îngeri,
Şi odată cu plecarea ta mi-ai transformat inima-n scrum,
Eu...eu nu pot să uit amorul acelei veri.
:( Prea tarziu... Mi-am adus aminte de niste chestii. E frumoasa poezia. :(
RăspundețiȘtergeresi mie imi aminteste de ceva.:)
RăspundețiȘtergeresuperba poezia.:x
toti avem ganduri si amintiri nocive ce ne naruie uneori sperantele! multumesc pentru aprecieri.
RăspundețiȘtergeresi totusi nu cred ca este prea tarziu..niciodata pentru iubire :) minunate versuri (^_^)
RăspundețiȘtergereSi eu cred ca niciodata nu e prea tarziu,trebuie doar sa ai speranta si incredere in tine:)
RăspundețiȘtergereNici o data nu e tarziu , decat daca vrem noi sa fie ...
RăspundețiȘtergereAlta poezie superba :X
Frumoase versuri! :X
RăspundețiȘtergereprea tarziu..:(
ai un blog frumos!
RăspundețiȘtergereda frumoasa poezia...
RăspundețiȘtergere"De ce? Fiindcă nu mai exişti decât alături de îngeri"
RăspundețiȘtergereN-ar fi fost deosebită poezia fără aşa ceva :)